Primii pași în grădiniță….
Deși au trecut aproape
14 ani de când am pășit temătoare și cu mii de întrebări în grădinița care mi-a
devenit o a doua casă, îmi amintesc perfect fiecare chip, fiecare decor de
grupă…
Proaspăt absolventă a
Liceului Pedagogic Matei Basarab din Rm
Vâlcea, iata-mă în 2003 prezentându-mă la examenul național de titularizare în
București, unde fusesem admisă la Facultatea de Psihologie și Științele
Educației – specializarea Psihopedagogie specială. Am obținut titularizarea la
o gradiniță despre care nu știam nimic … fusese prima mea opțiune datorită apropierii de cămin și de facultate.
Nu regret alegerea
făcută … în acea zi de septembrie în care m-am prezentat la primul meu loc de
muncă am cunoscut persoane care mi-au devenit o a doua familie, mi-au călăuzit
pașii și m-au ajutat să devin dascăl.
Am avut marele noroc
de a fi repartizată la grupă cu o dna educatoare care mi-a devenit un adevărat
mentor. În fiecare zi învățam lucruri noi de la dânsa, mă fascina cum reușea să îi captiveze pe copii, să le acorde libertate și să îi dirijeze în același
timp. Cu tact, calm și rigurozitate m-a îndrumat și m-a ajutat să îmi formez un
stil personal.
Anii au trecut, am
devenit mamă și am început să aplic tot ce învățasem de-a lungul anilor în
educația copiilor mei. Sunt foarte mândră de cei doi îngeri de acasă, ei m-au
ajutat să descopăr multe metode și tehnici de lucru cu copiii mici și mi-au
acordat un feedback permanent.
Deși totul începuse ca
un job în timpul facultății, după 13 ani și 2 copii, iată-ma în aceeași
grădiniță, alături de aceleași persoane devotate meseriei de dascăl, încercând
să educăm cât mai bine generații și generații de preșcolari.
Cea mai mare
satisfacție este atunci când, după ani și ani, primești un email de la un fost
elev care acum studiază în străinătate, însă nu a uitat de dra educatoare, de
prima excursie, tabăra sau de prima serbare…
